Disguise

Friday, October 17, 2008 // 20:49

Batten The Hatches by Jenny Owen Youngs

Date of release: 10 April 2007
Label: Nettwerk
Genre: Indie Pop/Rock, Folk

Jenny Owen Youngs is the milk in my morning coffee. She has a style that puts together a warm melody with harsh lyrics. "Fuck was i" is the kind of song that puts a smile on your face with the simple line of cello and organ and the chorus "What the fuck was i thinkin?". Hope you'll enjoy.

What the fuck was i thinking?

Wednesday, October 8, 2008 // 09:36

E 9. E alarma infecta a telefonului. E frigul de dimineata. E Masha care si-a facut un obicei din a ma abandona spre dimineata. E patura care e sub mine, pe laga mine sau pe jos dar niciodata pe mine. E muzica al carei volum tot timpul mi se pare mai tare noaptea, iar dimineata nici nu se aude. E radioul care se aude in bucatarie. E alarma de la celalalt telefon. E timpul sa ma trezesc.
Ma dau jos din pat, cu greu, ma ridica brusc si ma apuca ameteala, ma asez la loc si incerc cu mai multa delicatete. Deschid monitorul la calculator, schimb playlistul de noapte cu cel de dimineata si dau muzica tare. Ma intind, imi iau un jerseu, un hanorac pe mine si ma duc la baie. Ma spal pe maini, pe fata, pe dinti, si evit sa ma uit in oglinda. Imi tarai picioarele in bucatarie, pun de cafea si incerc sa scap de Masha care vrea mancare, cand stie ca nu e. Ma exaspereaza. O iau in brate, o mangai si ii trantesc niste mancare uscata de pisici in castron, o las jos. Masha miroasa si sramba din nas. Ma intorc cu spatele la ea si plec in camera. Ma asez la calculator si verific messengerele, torrentele, rmdc-ul. Nimic interesant de obicei, ma ridic si ma tarsai din nou pana la bucatarie, scot o cana din dulap, pun niste zaharina, o gura de lapte si torn cafea peste. Tin ceasca in ambele maini si o aduc spre nas, inspir mirosul cafelei si zambesc, ajung in camera, ma asez la calculator si Masha dupa lungul drum"pat-birou-tastatura-poala" ajunge in bratele mele. Se cuibareste ignorandu-ma total, eu zambesc si o mangai dupa urechi, isi lasa capul pe labute si adoarme. Imi iau cafeaua in mana. Imi dau seama ca nu am tigari. Mi se duce dracu toata dimineata. Ma uit pe birou, pe sub birou, pe langa birou... nimic. O iau pe Masha intr-o mana si o pun pe pat. Ma ridic si incep sa caut o nenorocita de tigara sau macar bani: sufragerie (poate a mai lasat cineva vre-un pachet crezand ca e gol cand a fost la mine), bucatarie (poate am uitat vre-una cand am fost sa fac cafea), baie (...poate... poate avea cineva pachetul de tigari in buzunarul de la spate si cazut vre-una pe jos)... toate camerele.
Reusesc sa adun cativa marunti de prin buzunarele hainelor, de prin portofel, de pe birou, de pe sub pat. Intr-un final am aproape 5 lei. Imi trag niste pantaloni pe mine, imi bag picioarele intr-o pereche de DC-uri care sunt buni la orice. Imi pun trenciul care acopera cel mai bine faptul ca sunt in pijama, sunt frustrata sic a de abea m-am trezit. Imi pun gluga in cap si ies din apartament. Chem liftul care niciodata nu e la noi pe etaj... niciodata. Astept. Vine. Deschid usa. Sunt in lift. Cobor. Deschid usa. Mai deschid o usa. Mai deschid inca o usa. ies din bloc, merg cativa pasi, fac coltul pe stanga, mai fac o data coltul pe stanga. Intru in magazin. Vanzatoare ma intreaba zambind "Pall Mall?", dau din cap in semn de apropare si ii intind banii. Imi da pachetul, fac un semn scurt din cap si vanzatoare imi zice "Si tie la fel." Ies din magazin. Fac coltul la dreapta, inca o data la dreapta, mai fac cativa pasi. Sui scarile. Deschid usa. Deschid inca o usa. Deschid usa liftului. Apas butonul. Urc. Deschid usa. Deschid usa. O inchid. Ma descalt in drum spre camera, ii imping in camera cu piciorul, imi dau panalonii jos, ii trag pe cei de pijama pe mine, imi dau jos trenciul, imi pun jerseul pe mine. Ma asez la calculator. Masha vine la mine in brate. O mangai. Iau cafeaua in mana, si iau o gura. Las cafeaua jos. Ma incrunt. Scot tigarile pe masa. O dau jos pe Masha. Iau cafeaua. O bag in microunde. Astept. Astept. Astept. Triiing. Scot cafeaua. Frige. O iau de toarta cu atentie. Merg cu pasi marunti spre camera. O aud. Masha iese ca furtuna din camera. Ma opresc la timp. Masha vine, vine si se opreste in piciorul meu. Oftez. O injur printre dinti, zambind sec. Ajung bine in camera. Las cafeaua pe birou. Ma asez, ca un psihopat care se pregateste sa disece un om, zambind cu ranjet bolnav. Desfac pachetul de tigari. Arunc plasticul si folia protectoare. Scot o tigara. O aprind. Trag primele doua fumuri. Iau o gura de cafea. Sunt toata un zambet. La al 3-lea fum suna Vodafone-ul. Ma incrunt, trec peste, raspund. Vorbesc scurt. Inchid. Mai iau un fum, mai iau o gura de cafea. Suna Orange-ul. Imi tremura mana pe tigara. Raspund. Deschid agenda. Notez, notez, notez... Inchid. Tigara s-a fumat singura. Mai aprind una. O fumez pana la jumate. Suna Cosmote-ul.
"Amaraaaaaaa....."
"Da A."
"Hai la cafeaaaa cu mine si cu D."
"Nu pot, nu vreau."
"Haaaaaaai!"
Inchid telefonul. Peste 2 minute suna din nou.
"Amaraaaaaaa..."
"Da D."
"Hai la cafea cu mine si cu A."
"Nu."
Inchid telefonul. Tigara s-a fumat. Cafeaua s-a racit. Din playlist-ul de dimineata se aude un intrus. Si incepe, calm... "Bathory Aria"... in playlist-ul de dimineata. Simt ca ma trazneste o durere de cap. Imi mai aprind o tigara. Trag primul fum. Imi vine sa vomit. Sting tigara. Schimb piesa: Jenny Owen Youngs -Fuck was i. Ma calmez. Deschid geamul. Il inchid repede la loc. Ma frec la ochi. Astept cateva secunde. Il deschid. Primul geam. Al doilea geam. Al treilea geam. Am obosit. Trei randuri de geamuri?! Ma intind. Imi dau jerseul jos. Primesc un "buzz". Verific. interesant. Vorbesc cateva minute. Ma scuz si trantesc un "brb". Imi dau tricoul jos. Imi dau maioul jos. Mi se face pielea de gaina. Ies in viteza din camera, si apuc prosopul de pe scaun. Dau drumul la apa la chiuveta. Astept, astept, astept. Incep sa tremur. Apa calda tot nu vine. Ma enervez. Imi iau inima in dinti. Ma ud rapid cu niste apa rece. ma intind spre cada. Iau gelul de dus. daram toate obiectele de uz cosmetic din jur. Injur. ma sapunesc. Ma clatesc. M-am trezit. Ma sterg. Fug in camera. Dupa 5 minute de sapat prin haine. Gasesc un sutien. Gasesc un tricou. Imi dau jos pantalonii de pijama. Imi dau jos chilotii. Guf la baie, ma bag in cada. Mai injur un pic. Ma ud. Ma sapunesc. Ma clatesc. Pun sampoanele, gelurile, cremele la loc. Ma infasor in prosop. Alerg spre camera. Alunec. Cad. Injur de toate obiectele sfinte cunoscute. Ma ridic. Nu mai alerg. Calc sigur spre camera. Intru. Caut o epreche de chiloti. Caut. Caut. Caut. Parasesc camera. Intru in balcon, ii zaresc, ii tintesc, ii apuc, ii trag pe mine. Topai prin casa, tragandu-i pe mine. Deschid dulapul. Sunt atacata de haine. Le iau de pe mine, le indes la loc. Trag o fusta. Gasesc un desuu. Ma chinui sa-i trag pe mine. Reusesc. Imi pun fusta. Ma uit in oglinda. Ma sperii. Caut o vesta. Gasesc. Caut ciorapi. gasesc. Imi pun bocancii in picioare. Ma asez la calculator. Trag oglinda in fata. Creion negru, creion rosu, blush. Parul... imi dau bretonul pe spate, il strang cu o clama. Imi torn spuma in mana. O mozolesc si pe cealalta si incep sa-mi strang parul cu spuma. Scot uscatorul de par de sub birou. Ma usuc. Termin. Ma uit in oglinda. Sunt multumita. Pun mana in par... sarma. Trec peste. Ii dau mesajul de dimineata, la care bineinteles am uitat sa raspund. Ma uit la ceas. Ar trebui sa-mi trag o palma peste cap si sa urlu "Shit! I'm late!'. Stramb din nas. Imi aprind o tigara. O fumez calm. Dau un "restore" la Winamp. Apas "J". tastez "Zazie". Pun piesa "Je suis un homme". Incepe. O fredonez, chiar daca inteleg doar jumatatea din ce spune. Nu-mi place. Pun "Fuck was i" din nou. Zambesc. incep sa cant. Rad. E bine. E 11. Momentul greu a trecut.
Imi adun lucrurile de prin camera. Le arunc in ghiozdan. Lucruri care nu-mi folosesc la nimic. Imi arunc mobilele in ghiozdan. Dschid fermoarul mic. Bag tigarile si bricheta. Inchid ghiozdanul ermetic, leg snururile peste capac cu nod dublu. Trag sacoul "Marks & Spencer" luat de la Sh pe mine. Imi pun esarfa. Bag statusul la Yahoo, bag statusul la Live Messenger, bag statusul la Skype. Deschid torrentele. Imi amitnesc. Ma asez. Verific ratio-ul pe BoxTorrents. Bga la download ceva. Nu am loc. Sterg vreo trei animeuri vazute acum doua trei zile si uitate bineinteles. Ma gandesc ca ar trebui sa le pun pe DVD-uri. Dau cancel. Caut blank. N-am. Le sterg din nou. Bag inca doua animeuri la download. Mi-am terminat treaba. Inchid monitorul. Imi pun rucsacelul in spate. Iau mapa la subrat. Las usa deschisa la mine in camera, verific usa la baie.
Ies din apartament. Incui. Astept liftul. Cobor. Deschid cele trei usi: la lift, la holul blocului, la iesirea din bloc. Imi scot playerul din rucsac. Imi bag castile in urechi. Nu am buzunare. Bag playerul in gura. inchid rucsacul ermetic din nou. Mi-l pun in spate. Scot playerul din gura, ii dau drumul. Schimb piesa pana ajung la Jenny Owen Youngs. Imi pun cureaua de la player peste doau degete, asez mai bine mapa si pornesc spre statie.
I don't do mornings...

************************************************************
Jenny Owen Youngs - Fuck was I

Love grows in me like a tumor,
Parasite bent on devouring its host
I'm developing my sense of humor
Till I can laugh at my heart between your teeth
Till I can laugh at my face beneath your feet

Skillet on the stove,
It's such a temptation
Maybe I'll be the lucky one
That doesn't get burnt
What the fuck was i thinking

Love plows through me like a dozer
I've got more give than a bale of hay
There's always a big mess left over
With the "What did you do?" and the "What did you say?"
"What did you do?" and the "What did you say?"

Skillet on the stove,
It's such a temptation
Maybe I'll be the special one
That doesn't get burnt
What the fuck was I thinking
What the fuck was I thinking
What the fuck was I thinking
What the fuck was I thinking

Love tears me up like a demon
Opens the wounds then fills them with lead
I'm having some trouble just breathing
If we weren't such good friends, I think that I'd hate you
If we weren't such good friends, I'd wish you were dead

Skillet on the stove,
It's such a temptation
Maybe I'll be the lucky one
That doesn't get burnt
What the fuck was I thinking
What the fuck was I thinking
What the fuck was I thinking

Love is so embarrassing
I'm this awkward and uncomfortable thing
I'm running out of places to hide it
I'm running out of places to hide it.
What the fuck was I thinking?
(You know that I've got what you want)
What the fuck was I thinking?
(You know that I've got what you want)
What the fuck was I thinking?
(You know that I've got what you want)
What the fuck was I thinking?
(You know that I've got what you want)

The painting that smiled

Wednesday, July 23, 2008 // 00:34

Hey... do you remember? Do you remember that time when there was nothing else but sun and sky around us? It was a lonely time, wasn't it? It was a lonely world, painted just for it's beauty with an endless golden field and a deep blue sky and the sun caressing the landscape with a gentle warm light... and us, two characters lost in that beautiful scenary, two characters not knowing of their existence or the reason they felt their heart warm inside while looking at that pure blue sky.
We layed down in the pure gold grain field, searching forreasons in the sky, waiting for someone to drop the answers. Sometimes we chased butterflies, butterflies of every color and shape, sometimes we just stayed still so we could enjoy that sweet perfumed breeze and sometimes we picked up small flowers blue, yellow, violet and at times, very rare we found poppies, red blood poppies and we gived them to eachother and we smiled at their beauty. And at night we watched the glow-worms dance and we listened to the soft songs of the crickets, but it was getting cold at night and you used to hug me to keep me warm and we fell asleep embraced... always... day by day, night after night, that world was so limited, so simple and yet the happiest moments of my life.
It's strange that we were never hungry, thirsty, bored... We had no human needs, it was almost like we fed upon the beauty around us. But at times we got lonely and then we searched for each other... and when we found each other, i locked my arms around your neck and you around my waist and we smiled one at the other and i put my head on your shoulder and you hugged me tightly... and we stayed like that for hours sometimes. And at times i used to get sad,with no reason whatsoever and i started to cry, and you came worried and you held me in your arms 'till i stopped and then you kissed my forehead softly. Those were the happiest moments in that world i wish there was a way to tell you how i felt, how much i cared and how much i loved you... but that beautiful world had no words, every word i tried to say was not reaching outside.
And now you're not here... I keep wondering what happened, i remember i woke up and you were gone. I looked for days, then i started crying and i couldn't understand what was happening to me, i felt like something inside of me was dying, decomposing slowly, and it felt like dying, but except from the feeling i wasn't sick. I am the girl in a painting, i am alone, i always smile, people pass by my frame and stop to look, they smile and say "How beautiful..." almost sighing, only you saw me crying, only you said "This painting is cruel, this happiness is sick, her smile is fake..." and you took me down from the wall, you took me home and you painted rain in that sunny day, so that people will know my smile is sad. I am the painting that smiled in a rainy sunny day... I thank you for opening my heart to them.

My star

Friday, July 18, 2008 // 23:20

Stii... cred ca timpul s-a oprit pentru 'noi' si acum timpul merge doar pentru 'eu'. Poate e pentru ca te-am pierdut, de fapt cred ca te-am pierdut pentru ca tu te-ai pierdut, eu nu te mai cunosc, dar tu te mai cunosti? Ai fugit, ai fugit oarba spre el si i-ai dat toata viata ta si acum traiesti pentru el poate si pentru tine. El e totul pentru tine, el e cauza, el e motivul pentru care te trezesti dimineata... eu sunt doar o umbra. Imi pare rau nu am putut sa concurez cu asa ceva, asa ca ti-am dat drumul nu m-am agatat, nu am plans nu am scos nici un cuvant, pur si simplu m-am oprit... nici macar nu am incercat ce-i drept.

Nu mai esti la fel... erai mandra, poate chiar aroganta si nu te supuneai nimanui nici cu mintea nici cu sufletul, era un lucru care ma fascina. Acum au ramas doar franturi de mandrie care nu stiu unde sa se duca, unde sa se arate, unde sa loveasca si ma doare ca esti mandra de lucruri care mie mi se par absurde, dar tu esti fericita... cel putin asta conteaza acum. Cred ca mi-e dor de tine cateodata, atat de tare incat ma trezesc ca plang... si nu pot sa ma opresc si simt fiecare lacrima cu tot corpul si daca incerc sa ma opresc ma doare, asa ca tac si plang si as vrea sa vin alergand si za-ti spun cat de dor imi e si ca te vreau inapoi si sa te iau in brate si sa plangem ca proastele amandoua... dar acum il ai pe el asa ca tac si fug, fug cat de departe de tine pot, fug ca sa nu te doara si pe tine. Si incerc si fug... si vreau sa ajungi sa ma urasti sau sa nu-ti mai pese, sa uiti de mine adolescenta, sa uiti de mine copil si sa fiu doar un cineva al carui nume nu ti-l amintesti cand te intreaba cineva cu cine ti-ai petrecut copilaria.
Am renuntat... il ai pe el, iar eu il urasc pe el, te-a luat de langa mine si uite... acum sunt singura, nu mai am pe nimeni traiesc intr-o lume doar a mea si ma agat de tot ce pot ca sa nu inebunesc. Stiu, sunt egoista, dar nu pot sa traiesc intr-lume unde suntem si eu, si tu si el... vreau inapoi lumea in care eram doar eu si tu si stiu ca nu mai pot sa ma intorc. Am pierdut pe toata lumea... am pierdut tot ce am iubit vreodata, ma intreb: sunt blestemata? De ce toata lumea pleaca, de ce la sfarsit sunt doar eu... Poate eu sunt de vina, poate eu fac ceva si indepartez pe toata lumea asa cum fac cu tine, dar eu nu vreau asta! De... ce sa fac asa ceva? Cand tot ce imi doresc este sa fie cineva care sa ma in brate si sa-mi zica ca totul o sa fie bine, sa ma mangaie pe cap si sa-mi stearga lacrimile... sa-mi spuna ca daca nu maine, candva tot o sa fie mai bine.

Mi-e frica.... mi-e ingrozitor de frica! Sunt singura si ma zbat sa nu inebunesc afundandu-ma in sperante tampite si vise imposibile... si imi stabilesc un scop, total aberant care sa ma tina ocupata o perioada ca sa nu realizez cat de singura sunt de fapt. Dar pentru mine e bine... atata timp cat lumea merge inainte, atat timp cat Pamantul continua sa se invarte, iar tu esti fericita, pentru mine e bine. Macar atat imi datorezi... fii fericita!

If you'll be my star
I'll be your sky
you can hide underneath me and come out at night,
when I turn jet black and you show off your light.
I live to let you shine
I live to let you shine

But you can skyrocket away from me
and never come back if you find another galaxy,
far from here with more room to fly
just leave me your stardust to remember you by.
Gregory and the Hawk - Boats and Birds

White T-shirt

Tuesday, April 8, 2008 // 11:11

White T-Shirt by Micky Green

Date of Release: 27 August 2007
Label: Polydor
Genre: Indie/Pop

Micky Green is an australian pop singer that made her way up to London and Paris with the hit 'Oh!', that is one of my favourite songs (thank you Joanna for revealing the beautiful song). She's perfect for a chill-out, she's perfect for a walk in the park... and she is most definitely perfect for every sunny day.

Stranger

Monday, April 7, 2008 // 12:08

M-am trezit dimineata si m-am trezit straina... de mine si de viata mea, de ei cei care ma iubesc pana la consum, de voi care ma distrugeti prin simpla articulare a unor cuvinte de maxim 5 litere, de noi, de noi care nu mai suntem nici macar eu si de tine, de tine care ma ridici doar ca sa ma vezi cazand la loc dintr-o simpla placere sadica si prea multa dragoste. Poate eu m-am instrainat de tot sau poate totul m-a instrainat pentru ca as avea nevoie de un time-out. Nu stiu, sunt spectator la propriu-mi film numit 'Viata' si ceea ce e cu adevarat problematic e faptul ca ma amuza perspectiva din afara asupra vietii mele. Insa imi lipseste telecomanda... nu pot sa derulez nimic, nu pot sa pun pauza, nu pot sa-i dau open si sa intru la loc in corpul meu, sunt un disc ejectat, dar se pare ca filmul merge si fara CD. Sunt spectator si nu pot sa fac nimic, pot doar sa vad asa cum vad altii, dar nu vad nimic... de fapt asta e problema vad un mare NIMIC in pielea personajului principal care cica sunt eu.

Sunt filmul pierdut care a trecut din mana in mana, pe care toti l-au vazut cu sau fara 'scenele scoase la montaj', sunt filmul pierdut pe care toata lumea l-a vazut, dar nimeni nu l-a inteles, unii l-au vazut ca pe o comedie, altii ca pe o drama, unii ca pe o poveste romantica si numai eu il vad ca pe un horror, iar voi... voi il vedetii ca pe un film cu de toate: o comedie romantica neagra. Nu stiu daca la sfarsit ar trebuie sa scrie numele meu in fata personajului principal pentru ca noi, ei, ele, el si ea, tu... voi sunteti personajele principale in filmul vietii mele. N-a fost niciodata vorba despre fimul meu, eu sunt doar regizorul care nu e in stare sa dea indicatii, sunt personajul din ochii caruia se vede totul, dar filmul nu e despre mine, atat cat e despre voi, pentru ca toata viata mea se invarte in jurul altora chiar daca pentru 17 ani sau pentru doua secunde.
M-am pierdut printre filmele altora... si acum ma uit la filmul meu si nici eu nu il inteleg pentru ca ma sperie, pentru ca ma intristeaza, pentru ca ma exalteaza si in aceleasi timp ma lasa rece. E filmul pe care toti or sa il vada sau l-au vazut si or sa ramana cu el in minte doar pana la iesirea din cinematograf, e filmul despre care toti or sa spuna ca s-au regasit in el, pentru ca prezinta toate tipurile psihologice, e filmul despre care toti or sa zica cu o expresie usor sictirita 'Ma, parca mi-e mila de ea, saraca!'... da, e filmul ala in care ai dubii daca personajul e negativ sau pozitiv. Pana si eu am dubiile astea.

Ma uit la prietenii asa-zis-ului personaj principal si ma intreb cati dintre ei ii sunt prieteni, si ma intreb daca acum mai are vre-un prieten sau daca a avut vreodata. Acum vad ca are doar imaginea unor prieteni, sunt decorurile vietii ei, sunt acolo pentru ca au fost acum pana acolo chiar daca au avut alt rol... dar acum, asa cum am zis, sunt doar decoruri pentru ca daca le-ai lua de acolo dupa ce au stat atat timp ar ramane o urma decolorata, asa cum se intampla cu tabloul care a stat 20 de ani pe perete si te-ai hotarat intr-un final sa-l dai jos si vezi ca praful s-a adunat pe tot peretele care s-a murdarit, dar spatiul de sub tablou e impecabil... si atunci te intrebi ce o sa faci, o sa te gandesti mult, probabil ai sa optezi pentru alt tablou, dar o data trezit in fata magazinului o sa gandesti ca nici un tablou nu o sa arate bine in locul acel gol si impecabil, asa ca o sa vrei sa vopsesti zona respectiva, si o sa umbli dupa vopsea mult timp si intr-un final cand crezi ca ai gasit culoarea care se potriveste perfect o sa dai o dara de vopsea si o sa vezi ca e mai deschis sau mai inchis fata de restul peretelui si o sa trebuiasca sa vospesti toata camera si e scump, iar daca nu e scump, ai lucruri mai bune de facut decat sa vopsesti intreaga camera si sa dai bani cuiva sa o vopseasca si omul ala sa se perinde peste tot prin casa si tu sa nu ai chef de el... e complicat, nu? Poate ca cea mai buna alegerea ar fi sa pui tapet, dar tapetul nu e perete, tapetul e doar o masca. Asa ca uite, prietenii sunt tot acolo, insa ea nu se mai uita la ei, pentru ca sunt decoruri si sa fim seriosi, cand ai un obiect decorativ in casa te opresti de infiorator de putine ori ca sa-l admiri, poate doar daca are si o oarecare folosinta il vei privi mai des, de exemplu: o lampa sa te lumineze, un cuier sa te agati, o oglinda sa iti zica cum arati etc.
Si uite, se termina partea intai a filmului, v-as intreba daca ati inteles ceva din el, dar nu v-am povestit ce se intampla in film, poate cu alta ocazie, acum se pare ca DVD-ul s-a deblocat si pot sa apas butonul de open, insa de data asta cat o sa dureze pana imi da eject din nou...

Maine sau poate azi

Monday, March 17, 2008 // 10:24

E timpul. E timpul sa incepem sa visam pana visul ia viata, e timpul sa ne pierdem pana ne vom face singuri carari, e timpul sa ne ascundem pana cand nu vom mai avea de ce, e timpul sa ne iubim pana nu mai avem cum. E locul. E locul unde totul incepe si nimic nu se termina, e locul unde au coborat ingerii si au urcat dracii ca sa se iubeasca, e locul unde zambetul e unul si acelasi cu lacrima, e locul unde copacii se impletesc cu asfaltul. E cauza. E cauza pentru care toti luptam pana la 0 energie, e cauza care ne facem sa ne trezim maine, e cauza pentru care ne pierdem si ne ascundem si visam si inebunim... E un maine mai bun ca azi sau ieri.
E frigul. E frigul care ne ingheata oasele cand am obosit, e frigul care ne ingheata creierul cand ne temem, e frigul care ne ingheata inima cand suferim, e frigul care stinge flacara. Dar e si focul. E focul care ne aprinde mintea cand visam, e focul care ne aprinde inima cand iubim, e focul care ne aprinde trupul cand avem incredere, e focul care uneori ne stinge... pentru ca azi am iubit prea mult.

E momentul, e momentul sa ne ridicam si sa incercam sa zburam pentru ca azi pamantul nu ne mai ofera nimic, e momentul sa urlam din toti ranunchii dupa maine si sa speram sa apara, e momentul sa alergam dupa toate visele pe care le-am pierdut... e momentul sa visam pentru ca toti ne spun sa ne trezim.
Noi visam la maine azi, iar maine visam la poimaine... iar poimaine poate vom visa la acum 10 ani cand a fost mai cald, mai frumos, mai aproape. Vreau sa visez ca ma trezesc doar ca visez din nou, pentru ca atunci cand visez traiesc cu adevarat.